Gabriel Boholț

Îmi amintesc că aveam 6 ani, când am strâns banii primiți la colindat și cu ceva în plus de la părinți m-am dus și mi-am luat primul aparat de fotografiat.

Regizor de film și artist fotograf. De unde această pasiune?

Sincer, cred că așa a vrut Dumnezeu. Îmi amintesc că aveam 6 ani, când am strâns banii primiți la colindat și cu ceva în plus de la părinți m-am dus și mi-am luat primul aparat de fotografiat. Un aparat pe film, așa cum era prin anul 1973. Era aparatelor digitale avea să apară mult-mult mai târziu. Mi-am cumparat un film foto pentru aparat și am început entuziast să fotografiez tot ce îmi ieșea în cale. Curios din fire, după fiecare cadru, desfăceam ușița aparatului unde se afla filmul să mă uit încercând să observ dacă pe film se vede ceva. Nu observam nimic. Așa că trăgeam cadru după cadru, până se termina filmul. Verificam permanent filmul. Apoi duceam mica rolă de film la centru unde un domn se ocupa cu developarea. Filmul meu era negru tot… Nimic. Părinții îmi dădeau bani, cumpăram alt film și mereu se întâmpla la fel. Nimeni nu mă întreba nimic, nu îmi spunea nimic. Eram tare dezamăgit, dar nici prin gând nu-mi trecea să nu mai fac poze. După nici nu mai țin minte al câtelea film developat, care evident, înainte fusese voalat de către mine, domnul care îl developa m-a întrebat: „Măi băiete? Tu cum faci poze? Ți-a arătat cineva?”. Răspunsul meu, timid, timorat și cu sinceritatea unui copil din Ardeal, care urma ca în curând să pășească prima oară pe porțile școlii, a venit cu greu: „Nu”. Atunci, domnul de la centrul foto din Turda, am uitat să precizez că acolo m-am născut și acolo mi-am petrecut primii 17 ani din viață, mi-a dat prima mea lecție de fotografie. Aveam un aparat SMENA. Imediat am cumpărat un nou film, iar cele 36 cadre parcă au zburat apăsând declanșatorul aparatului. De data aceasta nu am mai deschis aparatul deloc. L-am adus profesorului meu de la centrul foto. Iar după ce l-a developat, am fost cel mai fericit copil că am reușit să fac primele mele fotografii. Au trecut anii, am făcut chiar și un curs de fotografie la Casa Pionierilor, apoi am făcut un curs în care am învățat cum se animează desenele și tot așa. Apoi m-am trezit în București, la liceu. Evident, înainte de 1989. Visul meu era să fiu regizor de film. Din păcate, nu aveam condiția familială potrivită vremurilor comuniste. Cu aripile frânte, decembrie 1989 m-a prins ca muncitor la „Întreprinderea Metalica”, din București. În acele zile nebune ale schimbării regimului comunist din România, am fost pe străzi am strigat împotriva lui Ceaușescu și am făcut fotografii… Abia în anul 1993, soarta mi-a oferit șansa să pot lucra la cotidianul „Evenimentul zilei”, ca fotoreporter. De atunci până în 2008 fotografiile mele au apărut în cotidiane din presa centrală precum „Jurnalul național”, „Averea”, „Atac” sau „Realitatea românească”. Din 2008 m-am angajat la Studioul Cinematografic „Sahia Film”, apoi am fost colaborator și la RADEF „RomâniaFilm”, iar între timp am obținut o licență în „artele filmului”, la Facultatea de Arte (secția Regie de film și TV), din cadrul Universității Hyperion.

În domeniul artei fotografice am primit nenumărate premii la consursuri naționale și internaționale de fotografie, am avut expoziții proprii sau participări la expoziții colective în România, Ucraina, China, Israel, Spania, Bulgaria etc. și sunt membru consacrat al Asociaţiei Artiştilor Fotografi din România.
Ca regizor, am realizat filmele „Pelerinaj în Ţara Oaşului” – în 2012 a obţinut premiul pentru cel mai bun film documentar la Hyperion Stud Fest- , „Ignat în Maramureşul Istoric” – în 2011 a câştigat Premiul de Excelenţă în cadrul Festivalului Internaţional „Toamna la Voroneţ” și a fost unul dintre filmele care au prezentat imaginea României la „Expo Milano”-, scurt-metrajul „Maci de Bolero” / „Poppies of Bolero” care a obţinut premiul pentru cel mai bun film străin la categoria „Silent film”, în cadrul International Student Film Festival Hollywood; „Culegătorii de folclor” – în 2013 a obţinut premiul pentru „Cel mai bun film etnografic 3D”, în cadrul Festivalului Internaţional de Film Etnografic Zlatna, jud. Alba-; în 2013 – în cadrul Festivalului de Film Digital şi al Efectelor Speciale – FUTURE MOVIE GALAŢI 2013 s-a acordat premiul special al „Fundaţiei Ioana Crăciunescu – URGENT” pentru umanitatea şi profunzimea subiectului filmului „Aripi frânte”; în 2014 – filmul –scurt metraj de ficţiune – „Abis”; în 2014 – filmul documentar „Clejani, iubire şi năpastă”.