„ … Nimeni nu are putere precum tu, Maica lui Dumnezeu (…)”

Cea mai importantă sărbătoare religioasă a verii este pe 15 august, Adormirea Maicii Domnului sau Sfânta Maria Mare. Credincioșii ortodocși se pregătesc pentru această mare sărbătoare postind două săptămâni, deoarece Sântămaria sau Uspenia, cum i se mai spune în tradiția populară, este ultimul praznic împărătesc din anul bisericesc. În această zi se celebrează ziua în care Fecioara Maria și-a dat obștescul sfârșit. Aproape din nicio casă creștină nu lipsește o icoană cu Sfânta Fecioară, iar buzele credincioșilor murmură diverse rugăciuni: „Miluiește-mă pre mine cel smerit; milostivește-te spre mine cel neputincios. Mare îndrăzneală ai la Cel ce s-a născut din tine. Nimeni nu are putere precum tu, Maica lui Dumnezeu; că toate le poți, ca ceea ce ești mai presus de toate zidirile și nimic nu îți este ție cu neputință, numai de vei voi”.

 Așa cum am spus, cu două săptămâni înainte de această zi sfântă, în aproape toată țara, credincioșii fac pelerinaje la mânăstirile care poartă hramul Sfintei Marii. Dar în Maramureș, această zi este sărbătorită altfel. La mânăstiri precum Ciosa, Nicula, Moisei, Bixad, Bârsana, etc. au loc procesiuni religioase cu totul aparte. Despre acestea vom vorbi pe larg în rândurile de mai jos. În general, de Sfânta Maria, la mânăstiri se fac danii pentru călugări, se dă de pomană săracilor din mâncarea, băutura și darurile ce se duc în lăcașurile sfinte. Ziua de Sântămaria se ține pentru sănătate și vindecări, pentru o naștere ușoară sau pentru căsătorie, mai ales că Fecioara Maria este ocrotitoarea familiei și a copiilor.

Fetele cu straie albe

În Maramureș, obiceiurile acestei sărbători sunt ținute cu sfințenie. Enoriașii obișnuiesc ca după-amiaza să meargă la biserică pentru a învăța cântări de slavă pentru Maica Domnului. De exemplu, la mânăstirea din Moisei, reprezentanții parohiilor din apropiere merg în pelerinaje cu profeți, iar la procesiunile religioase de Sântămarie participă mii de oameni. În Memoria Ethnologia, din colecția lui Dumitru Iuga, se arată că fetele își cos cămăși, poale și surt albe, straie de sărbătoare, pe care le poartă special în zilele de 14 și 15 august. Îmbrăcate în alb și cu părul despletit, fetele țin în mâini câte o icoană a Maicii Domunului, în timp ce flăcăii poartă crucea și praporii (steagurile bisericești). Ei sunt profeții… Toți merg la biserică, iar după slujbă, în timp ce cântă, tinerii înconjoară de trei ori lăcașul. Se închină apoi troiței din fața bisericii și apoi străbat întreg satul cântând. Când trec profeții, toți sătenii ies să îi vadă. Alaiul acestora se oprește în dreptul fiecărei troițe din sat, sau în dreptul fiecărei biserici, iar profeții se închină și spun: „Crucii Tale ne-nchinăm,/ Iisuse Te lăudăm!”. În Memoria Ethnologia scrie că: „La mânăstirea din Moisei sunt prezenți credincioși din satele de pe Valea Vișeului (români, dar și din satele rutene), de la Borșa, de pe Valea lzei (mai demult veneau cu profeți chiar și din Bârsana), dar în ultimii ani, de Sf. Maria se face hram și la Rohia, la Bixad, la Nicula”. Afară de credincioșii români ce sărbătoresc Sf. Maria Mare, ucrainenii din Maramureș celebrează la data de 28 august Adormirea Maicii Domnului, sărbătoare denumită în ucraineană Bohorodita.

„Mergeam cu prosese până sus la mânăstire”

„Când ajungeam la mânăstire, în ziua de Sfânta Maria eram parcă mai credincioși, cu sufletul bun și cu gândul de a nu face rău și de a nu supăra pe nimeni”, ne povestește Nuțu Leordean, celebrul cântăreț de muzică populară născut în satul Leordeni, din Maramureș. Cu mare bucurie, Nuțu Leordean ne-a găzduit în casa lui și ne-a povestit obiceiurile din moși-strămoși, pe care le-a învățat de la bunici și de la părinți, obiceiuri care s-au păstrat și în ziua de astăzi. Marele cântăreț, acum cu părul nins de anii unei vieți dedicate muzicii și tradițiilor locului de unde s-a născut, ne-a povestit că a început să meargă la biserică, împreună cu bunicii, de la vârsta de șapte ani: „Mergeam și cu părinții, dar mai cu seamă cu bunicii, cum zicem noi, cu moșu și moașa, în fiecare duminică. După ce toată săptămâna erau la lucru, la coasă, în fiecare duminică ne ziceau: Măi copii! Cu ajutorul lui Dumnezeu, mergem la biserică!”. Nuțu Leordean își amintește că prima oară a intrat în corul bisericii, unde a învățat multe cântece religioase. Ziua de 15 august era o mare sărbătoare, așa cum este și în ziua de astăzi. „Ce era la noi, era prosese (nr. – procesiuni religioase). Mergeam cu prosese de la noi din Leordina, până sus la mânăstire la Moisei, pe izvorul Dragoș … era vreo 26 – 30 de km. (…) Prosesul era un grup, un cor, de la copii mici, până la oameni în vârstă. Toți îmbrăcați în straie de sărbătoare, iar copiii îmbrăcați în alb și cu prapurii în mână. Diaconul bisericii dădea tonul și cânta, iar noi cântam după el. Așa era în tot Maramureșul”, își amintește zâmbind celebrul cântăreț. Acesta ne-a mai povestit că toată lumea ținea postul de două săptămâni, iar unii credincioși cu două-trei zile înainte de 15 august nu mâncau nimic. Pentru ca să se poată spovedi de Sfânta Maria. Și abia a doua zi după spovedanie mâncau.

Simțea ceva special: „Ne sfințea locul…”

„Prosesele” erau practic grupurile de credincioși ce se adunau din toate satele din apropierea mânăstirilor: Leordina, Petrova, Bistra, Crasna, Rona, de pe valea Izei etc., dar și obiceiurile acestora. „Era extraordinar de frumos. Mergeam pe jos cântând. Întrebam pe bunici că de ce mergem pe jos. Și îmi zicea așa: că e mai bine primit dacă ajungi până acolo cântând și te întorci cântând prosese. Făceam până acolo două zile. Acolo înconjuram mânăstirea de trei ori, unii chiar în genunchi. Și ne rugam la Dumnezeu să ne ierte păcatele, să ne fie bine în viața de toate zilele, deci în familie. Sunt lucruri pe care nu le pot uita!”, ne-a mărturisit Nuțu Leordean. El își amintește că la mânăstiri erau și câte 15 – 20 de preoți, veniți din satele din jur. Îi spovedeau pe credincioși. Toți veneau cu porturile lor, cu obiceiurile lor și cântau inmurile religioase din zonele cărora le aparțineau. Atunci, Nuțu Leordean spune că simțea ceva special: „Ne sfințea locul…”. Și în ziua de astăzi, marele cântăreț se bucură de fiecare sărbătoare, iar credința în Dumnezeu este la fel de puternică cum i-au insuflat-o moșii lui. Înainte să plecăm din casa maestrului Leordean, acesta ne-a mai spus că singurul lucru care contează este omenia.

Năvalnic pentru măritiș

Printre obiceiurile românilor din alte zone ale țării, decât Maramureș, se spune că fetele care doresc să se căsătorească își pot vedea sortitul dacă ascund la sân o frunză de năvalnic. Totodată, fetele trebuie să țină o candelă aprinsă, iar în dreptul icoanei să pună plante proaspăt culese. Pentru cine nu știe, năvalnicul (Asplenium scolopendrium sau Phyllitis scolopendrium) este o specie de ferigă ce nu are frunzele despățite, o plantă cu multe proprietăți medicinale. În tradiția populară i se mai spune limba cerbului, odolan, limba vecinei sau limbărița. Năvalnicul este asociat și cu Dragobetele, el fiind planta în care acesta s-a metamorfozat. Totodată, în funcție de zona geografică, credincioșii spun că dacă faci anumite lucruri – să mergi cu spatele sau să îți tunzi părul- de Sântămarie, vei atrage asupra ta tristețea și lacrimile Maicii Domnului. În alte zone, pentru iertarea păcatelor morților, femeile împart în ziua cea sfântă faguri cu miere de albine, prune și apă, împreună cu o lumânare aprinsă. În alte părți, bărbații nu au voie să își dea jos căciula de pe cap ori nu au voie să se scalde în apă curgătoare, iar aprinderea focului în vatră aduce ghinion și boli.

Descântece pentru rodul viilor

Adormirea Maicii Domnului este și ziua în care bătrânii spun descântece pentru ca vița de vie să rodească și totodată se pornesc semănăturile de toamnă. La țară este vremea când pândarii au de lucru. Ei trebuie să aibă grijă de vii pentru ca păsările să nu mănânce boabele de struguri. Dacă trandafirii înfloresc în apropierea aceastei zile, este un semn că toamna va fi blândă și bogată. Recoltele vor fi bune, iar soarele și ploaia aduc bunăstare. Deși mulți dintre cei care poartă numele Sfintei Marii sărbătoresc acest fapt, pe 15 august, în zona Moldovei, oamenii consideră că acesta este „ziua morților”. Ziua de nume este sărbătorită doar în data de 8 septembrie, de Sfânta Maria Mică. Trebuie știut că între cele două sărbători este cea mai bună perioadă pentru semănarea grâului și dacă sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului încheie un ciclu, nașterea Maicii Domnului (8 septembrie), redeschide un nou ciclu al naturii.

Nuțu Leordean

Nuțu Leordean – Cunoscutul cântăreț de muzică populară, Nuțu Leordean a cântat pentru prima oară în corul bisericii

 

 

casa-baroca.ro

Author Elena Boholț

More posts by Elena Boholț

© Getica Film